Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

CULT TURISM
Politicile guvernamentale de facilități în turism. Cu o mână date, cu două luate!

Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


CULT TURISM Politicile guvernamentale de facilități în turism. Cu o mână date, cu două luate!

Anul 2015 a avut posibilitatea să intre triumfal într-o scurtă istorie ca „anul celor mai multe și mai consistente facilități în domeniul turismului”. Organizațiile patronale și asociațiile profesionale s-au grăbit chiar să-i ridice ode. De ce? Pentru că după o bătălie lungă, de peste 20 de ani, cu toate guvernele postdecembriste, turismul național avea șansa să se alinieze politicilor de facilități practicate în toate țările UE și nu numai. Într-un singur an, 2015, care promitea a fi unul cu rezultate dintre cele mai favorabile, Guvernul Ponta a aprobat – prin legi speciale – reducerea TVA în turism de la 24 la 9 la sută, aplicarea și în unitățile de turism a Legii de reducere a TVA la produsele alimentare și introducerea tichetelor de vacanță pentru personalul din sectorul bugetar. Am avut și am contacte, de aproape 50 de ani, cu mulți manageri și specialiști din turism, dar niciodată nu mi-au părut atât de optimiști și convinși că e „posibilă în acest fel o relansare a turismului național odată cu aplicarea acestor facilități, atât pe piața internă, cât și pe cea externă a vacanțelor”. Dar, până la urmă, s-a dovedit că s-au grăbit în a fi optimiști. Abia instalat la Palatul Victoria, prima măsură antifiscalitate luată de Guvernul Cioloș a vizat – ce credeți? – reducerea din bugetul de stat a fondurilor pentru „voucherele de vacanță”. Să fi crezut guvernul de tehnocrați că turismul național este sufocat de prea multe facilități?

Nu știți tabla înmulțirii?

Un guvern tehnocrat ar fi trebuit să știe că țara noastră are la ora actuală capacități de primire a turiștilor (hoteluri în orașele de tranzit, în peste cele 200 de stațiuni turistice de interes național și local, în vile, case de vacanță și pensiuni turistice) care pot găzdui anual peste 20-25 de milioane de oaspeți. În schimb, atenție, ele nu înregistrează în medie anual nici măcar un grad de ocupare de 50 la sută! Or, în ce scop au toate țările UE „voucherele de vacanță”, al treisprezecelea salariu, programe de facilități pentru seniorii vârstei? În unul singur: pentru asigurarea unei politici menite să armonizeze cererile de vacanță cu folosirea rațională, eficientă, a capacităților de primire create în țările cu potențial turistic dezvoltat. Noul nostru guvern a aplicat exact invers acest principiu managerial. Și astfel s-a transformat din unul de tehnocrați în unul de… tehnotăietori. Absența „tichetelor” într-o infrastructură supradezvoltată ca a României, în comparație cu actuala cerere de vacanță, reprezintă o pierdere financiară mult mai mare decât investiția pe care ar urma s-o facă statul pentru acordarea „voucherelor”. Să fie decizia guvernului tehnocrat o strategie inedită, nedescoperită de alții? Dacă guvernul a gândit așa, atunci strategia e una de adormit copiii. Pierderile înregistrate de folosirea infrastructurii de primire a turiștilor numai la 50 la sută din capacitate generează ineficiență atât pentru stat, cât și pentru industria turistică. Calcule bazate pe cele mai simple operații de tabla înmulțirii pot demonstra oricui acest „amănunt”. Șansele, atâtea câte mai sunt, aparțin iarăși Parlamentului.

În top, cu erori strategice

Cea mai importantă facilitate pentru turism a acordat-o în ultimii 20 de ani Guvernul Ponta, care în cursul anului trecut a decis reducerea TVA. În turism, reducerea de la 24 la 9 la sută a reușit să aducă România între primele 10 țări ale UE, ca nivel scăzut de taxă în domeniu; ba, dacă ne referim numai la TVA pentru masă, ne aflăm chiar mai sus, pe locul 5. Agențiile de turism, vânzătoarele ofertei de vacanță a României, au estimat pe baza experienței parțiale de anul trecut că impactul reducerii TVA, în special pe piața internă, va echivala cu o creștere a numărului de turiști cu cel puțin 30 la sută. Această previziune a luat în calcul și introducerea tichetelor de vacanță, care urmau să aducă un plus de cel puțin 1-1,2 milioane de turiști. Propunem guvernului de tehnocrați să înmulțească suma medie care urma să fie acordată unei familii (de 6.000 lei) cu 1,2 milioane și să ne comunice oficial, după calcule riguroase, dacă suma respectivă nu cumva se acoperă în întregime prin creșterea rentabilității turismului, reîntorcându-se prin sistemul de impozitare aproape integral la buget. Crezând în naivitatea noastră că guvernul va fi receptiv și va lua în serios această modestă propunere, îndrăznim să-i mai facem una. Dacă legea privind reducerea TVA de la 24 la 9 la sută a fost acceptată și de guvernul tehnocraților, ar fi bine – credem noi – să se elimine din conținutul ei prevederea care exclude de la amintita reducere agențiile de turism. Pentru că, oricum am privi activitatea acestora, cu părțile ei bune și mai puțin bune, continuă să rămână principalul vânzător pe piață a ofertei turistice naționale.

Doar două facilități au supraviețuire de 10 ani

Lista facilităților acordate turismului nu este scurtă, ci superscurtă. Două dintre ele – inițiate de fostul ministru al turismului, Dan Matei Agathon, și preluate ulterior de federațiile patronale („Litoralul pentru toți”, cu cele mai accesibile vacanțe pentru români programate la început și sfârșit de sezon, și „Trenurile vacanțelor”, programate în perioada sezonului estival și de iarnă, cu reduceri substanțiale ale biletelor de călătorie pentru turiștii care solicită cele mai importante destinații din perioadele respectivă), au reușit să supraviețuiască 10 ani. Aportul lor la creșterea numărului de turiști interni nu poate fi contestat de nimeni. Fără a fi reglementate prin lege, datorită impactului lor evident asupra dezvoltării circulației turistice, ele continuă să fie considerate (parțial îndreptățit, parțial nu) ca facilități acordate de guvern.

Ce spune o „eroare” pozitivă

Chiar și cu această „eroare” pozitivă privind finanțatorul lor, ele reprezintă – trebuie să recunoaștem – două dintre facilitățile cu un impact, care nu poate fi ignorat, asupra dezvoltării turismului intern. Dar, oricât ne-am strădui să mai găsim altele – în țările UE și nu numai numărul facilităților de acest fel oscilează între 10 și 15 –, suntem nevoiți să ne oprim și să conchidem, fără teama de a greși, că politica de facilități a guvernului pentru dezvoltarea turismului este – ca să cităm un profesionist în domeniu – „una mai mult de luat decât de dat”. În abordarea unei asemenea „strategii” – și-o spunem și pentru guvernul de tehnocrați, cum am spus-o în decursul timpului și pentru guvernele politice ale României – e bine să ții seama de ce fel de politică de facilități se aplică – și pe piețele concurențiale, în general, și pe piața țărilor din jurul tău, în special. Or, în acest domeniu, o spunem tranșant, guvernele României au practicat și practică o politică… antifacilități. Cele două exemple asupra cărora ne vom opri în continuare sunt mai mult decât edificatoare.

Un procent optimist și consecințele lui

Statisticile reflectă evoluția turismului național pe piețele internaționale. Ne lăudăm de ani și ani cu faptul că aproape 60-70 la sută din turiștii care vin în România sunt din țările UE. Aceste informații par, la prima vedere, o adevărată performanță. Dar ce reprezintă ele în esență? Un adevărat balon de săpun la o analiză mai atentă. De ce? Pentru că impresionanta pondere a turiștilor din țările UE se traduce în abia 1,5 milioane de turiști și nici acest număr nu se atinge întotdeauna. Nu spunem că pentru aceasta sunt vinovate țările în cauză. Explicații pot fi multe, dar două sunt fundamentale: calitatea generală a infrastructurii turistice (de la absența autostrăzilor până la calitatea serviciilor) și lipsa, vizibilă la orice pas, a unei promovări inteligente și oneste (fără să vindem turiștilor pielea ursului din pădure!), în locul celei constând în promisiuni supraevaluate, în propagandă bazată pe cuvinte frumoase și nu pe viziuni inteligente. Acest stil anacronic și ineficient de promovare pe piața externă continuă să fie dublat de o altă eroare: prezența pe piața externă a unui număr impresionant de așa-ziși tur-operatori, mulți nespecializați și necunoscători ai legilor subtile și dure ale pieței. Înainte de 1989, un singur tour-operator, ONT București, aducea în România 5-6 milioane de turiști, iar astăzi o armată de asemenea profesioniști abia aduce 1,8-2 milioane. Introducerea unor formule stimulative pentru tur-operatori, cu anumite „prime de piață” sau „prime incoming” pentru numărul de turiști aduși în țară (de la 5.000-6.000), ar avea – așa cum se întâmplă în Turcia și Grecia – efecte concurențiale și economice certe. Aplicarea acestei facilități și la noi ar fi un adevărat motiv în dezvoltarea turismului de incoming.

O metodă mereu „ascunsă”

În politica de facilități pe piețele externe, România se blochează singură și printr-o politică consulară de acordare a vizelor turistice extrem de rigidă. Există o cheie, în legătură cu piețele externe care nu aparțin spațiului UE, care nu mai poate fi „ținută la secret”. Ea se numește maniera de birocrație excesivă în care se acordă vizele de către România pentru țările cu potențial turistic de excepție (China, Rusia, Japonia, Australia ș.a.m.d.) cu care nu avem acorduri de reciprocitate. Dacă Bulgaria a acordat și acordă asemenea vize și la granițe (fără a intra în contradicție cu politica UE), noi practicăm proceduri identice cu cele de pe vremea comunismului. Solicitanții de vacanțe din țările care nu aparțin UE trebuie să depună, indiferent la ce distanță se află de capitala țării respective, cereri la Consulatul României. Răspunsul, pozitiv sau negativ, nu-l primesc în aceeași zi, ci, de regulă, după 20-30 de zile, după o altă vizită tot la consulat. Aplicând cel puțin metoda Bulgariei – dacă nu suntem în stare să inventăm un sistem mai eficient – am avea șanse certe de a atrage zeci de mii de turiști din țările care nu fac parte din UE. Dacă păstrăm în continuare sistemul acordării vizelor turistice prin intermediul „poștalionului” și nu al internetului, e greu să atragem turiști străini în secolul al XXI-lea cu practici din secolul al XIX-lea!

Occident Express

Ce face diferența. Capriciile unei ierni care ba s-a hotărât, ba nu să ne aducă omătul ne-au pus pe tavă unul dintre cele mai slabe sezoane turistice și ne-au dezvăluit încă o dată dependența, aproape exclusiv, de zăpada naturală. Dacă românii, de bine de rău, au luat cu asalt destinațiile turistice cu domenii schiabile, turiștii străini ne-au ocolit aproape total. Cele cinci „perle” ale turismului montan (Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal și Poiana Brașov), care alcătuiesc „magistrala schiului” din România, au primit pe cele 30 de pârtii aferente lor mai puțini turiști străini decât a găzduit o singură pârtie din Bulgaria (cea din stațiunea Bansko). Explicația este extrem de simplă. Cele 30 de pârtii de la noi abia însumează 35 de km, pe când pârtia vecinilor noștri din sud ea singură are 70 de km, plus vreo 20 de instalații de ultimă oră de produs zăpadă artificială. Ghinion. Calitatea și modernizarea domeniului schiabil au făcut diferența. Clima a fost și este aceeași! Și culmea, bulgarii nu au ca noi un program de dezvoltare intitulat „Superschi în Carpați”.

O mică recompensă. Deficitul aproape total de turiști străini a fost acoperit infim de cei o mie-două de turiști din Republica Moldova și Ucraina care au ales să-și petreacă o minivacanță în cadrul sărbătorilor de iarnă, pe stil vechi, chiar în stațiunile amintite mai sus.

Musafiri nepoftiți. Dacă iarna noastră capricioasă a fost mai zgârcită în zăpadă, în schimb a fost mult mai „generoasă” în „musafiri nepoftiți”, a căror prezență, mai ales în anotimpul omătului, e greu de explicat. Și totuși, patru-cinci unități turistice montane (cabane, hoteluri și pensiuni turistice) din județele Brașov, Cluj și Maramureș, în urma unor incendii determinate de neglijența proprietarilor, și-au dat obștescul sfârșit chiar de la începutul anului. Neatenția se plătește scump! Și de proprietari, dar, din păcate, și de turiști!

A doua casă a lui Brâncuși. Despre potențialul turistic al capitalei tuturor oltenilor, Craiova, se știu prea puține lucruri, deși câteva obiective din oraș au valoarea de a fi puse în ramă de fiecare vizitator. Între altele, amintim că la Craiova a făcut școala de arte și meserii Constantin Brâncuși. Tot aici, în spațiile renumitului Muzeu de Artă, se află șapte din lucrările lui Brâncuși, care nu se regăsesc în alte muzee. Muzeul însuși se află în palatul celebrului Jean Mihail, palat care are o „biografie” proprie, demnă de cunoscut. Edificiul a fost construit după planurile unui celebru arhitect francez, cel care a proiectat și Palatul CEC din București.

Prezență record în patrimoniul UNESCO. Dacă s-ar face un clasament pe județe al monumentelor incluse în patrimoniul mondial al UNESCO, Maramureșul s-ar situa pe primul loc. Opt dintre vestitele biserici din lemn de stejar sau de brad, cu turle care se înalță parcă pentru a atinge cerul, fac parte din respectivul patrimoniu. Spre a le cunoaște și vizita, ne grăbim să redăm și numele lor: Budești Josani, Bârsana, Desești, Ieud, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Surdești.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Contestarea legislației privind organizarea alegerilor locale pentru primari și președinți de consilii județene cu câteva luni înaintea scrutinului de președintele PNL Alina Gorghiu reprezintă o eroare strategică ce – contrar intervențiilor nenumăraților și mereu acelorași experți într-ale democrației electorale românești – nu are în realitate mai nimic de-a face cu preocuparea pentru asigurarea unei bune reprezentativități democratice, oricum am defini-o. Această așa-zisă dezbatere, generată de calcule politice partizane nici ele tocmai clare, este rezultatul unei bine documentate imaturități intelectuale a scenei politice românești, dar și a unui cerc vicios al precarității – o precaritate originară – de care suferă instituțiile politice democratice autohtone.

Publicarea la începutul lunii ianuarie a Planurilor sectoriale ale ministerelor Guvernului a luat pe mulți dintre noi prin surprindere, în primul rând prin formatul lor, care diferă în mod evident de cele ale documentelor similare anterioare. Fiecare Plan sectorial (al fiecărui minister) include o Hartă a Strategiei și un Plan Strategic, semnalizând o nouă abordare, care trece dincolo de aspectul formal al acestor documente.

Forfota de pe piața lemnului și din jurul ei îndeamnă la o privire așezată. Executivul a stabilit noi reglementări, prin care prețurile de referință pentru fiecare an de producție în domeniu „sunt prețurile masei lemnoase pe picior, care se recoltează din fondul forestier proprietate publică și vor fi determinate anual, în condiții de piață, în funcție de specie sau grupa de specii, de gradul de accesibilitate, de sortiment și de tehnologia de exploatare.

Relieful de idei în care se ridică tematica celor paisprezece eseuri privitoare la ideologia precumpănitoare în lumea contemporană este dominat de intenția explicativă, de dorința autorilor de a oferi cititorilor cărții la care mă voi referi diagnoza de stare a lumii în care trăim. Deslușirea limbajului ideologic contemporan începe cu nota de prezentare a cărții Corectitudinea politică. „Religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale (coordonatori William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Bazon, Editura ROST, București, 2015), notă semnată de Claudiu Tîrziu, directorul editurii, în care aflăm clar și concis: „Corectitudinea politică este o ideologie: marxism cultural”.

În ultimele decenii, economia globală a suferit transformări importante, dintre care cea mai semnificativă pare a fi apariția economiei digitale, care a generat mutații profunde la nivel mondial, inclusiv în domeniul fiscalității. Au apărut însă și diverse forme, mai mult sau mai puțin sofisticate, de erodare a bazei de impozitare prin separarea locului impozitării de cel în care se creează valoarea, prin exploatarea diferențelor de regimuri fiscale între țări, prin recurgerea la metode de evaziune fiscală „legală” etc.

Dincolo de vremuri și de vreme, pădurea rămâne. E un tezaur al cărui potențial stă la dispoziția economiei, a cerințelor și a diverselor idei și planuri. Valorificarea ține de știință, de lege și de cine le aplică. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva deține 49% din fondul forestier național, după cum arată cifrele la 30 septembrie 2015: 3.208.792 ha, suprafața fondului forestier proprietate publică a statului.

Silvicultura, ca domeniu economic și ca știință, deține privilegiul expunerii din plin și al interesului cuprinzător pe care le poate genera natura, esențializată într-unul dintre elementele ei perene: pădurea. Instituțional, gestionarea acesteia o asigură Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, care funcționează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, având misiunea gospodăririi durabile și unitare a fondului forestier proprietate publică a statului.

Reper și continuitate pot fi considerate cuvintele-cheie care definesc anul 2015 pentru Regia Națională a Pădurilor – Romsilva: reper într-o evoluție care a atins vârsta sfertului de secol, continuitate într-o ascensiune deschisă ferm către perspectivă. Indicatorii statisticii economice de profil, dincolo de obiectivitatea cifrelor ilustrând ceea ce a fost, au darul să argumenteze un prezent și să genereze o stare de încredere în viitorul tezaurului pe care-l formează natura, viața însăși.

Direcția Silvică Prahova – director, ing. Dragoș Gabriel Ciomag – deține un reper de interes economic mai puțin obișnuit: crescătoria de fazani Gherghița. Se află în pădurea cu același nume de pe teritoriul satului Curcubeu, comuna Balta Doamnei. De la București sunt 45 km, de la Ploiești, 25. La intrare, treci printr-un filtru sanitar-veterinar – cerință elementară ca să fie exclusă contaminarea fazanilor. Ca simplu trecător, o percepi ca probă de seriozitate, de lucru făcut ca la carte.

Așa cum se profilează lucrurile, acum, la început de an, 2016 se anunță extrem de bogat în materie de legislație. Pe de o parte, se manifestă interesul parlamentarilor de a-și încheia actualul mandat de patru ani cu un bilanț cât mai consistent deoarece la alegerile din toamnă au de „dat socoteală” electoratului, iar pe de altă parte, Cabinetul Cioloș are de îndeplinit o serie de obiective programatice presante, orice amânare a deciziilor constituindu-se „pietre de moară” în special pentru președintele Iohannis, care – cum bine se știe – și-a dorit cu ardoare „guvernul său”.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I